19.02.1876 – 16.03.1957
Programul Karmic: 12-19-7 –RAZBOINIC, LUPTATOR NESTIUTOR
Constantin Brâncuși este considerat unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului XX, o figura centrală în mișcarea artistică modernă, cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană.
Sculpturile sale se remarca prin eleganța formei și utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare romanești cu rafinamentul avangardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cât și importanța acordată luminii și spațiului sunt trăsăturile caracteristice ale creației lui Brâncuși. Opera sa a influențat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură și desen.
Constantin Brâncuși s- a născut 19.02.1876 la Hobita, este al șaselea copil al familiei, iar copilăria sa a fost marcată de dese plecări de acasă și de ani lungi de ucenicie în diverse domenii.
Are ca și CANAL DE MANIFESTARE – SOARELE 19, pe care și-l reflectă încă de mic prin curiozitate, creativitate, inspirație, dorința de a străluci.
În Craiova, în timp ce lucra ca ucenic, își face cunoscută îndemânarea la lucrul manual prin construirea unei viori din materiale găsite în prăvălie, ceea ce l-a inspirat să își dezvolte aceste abilitați și s-a înscris cu bursă la școala de Arte și Meserii din Craiova, după care merge la București unde absolvă Scoală Națională de Arte Frumoase în 1902.
În timpul studenției multe din lucrările sale sunt premiate, cum ar fi: Bustul lui Vitelius, Cap a lui Laocoon, Studiu, etc. În perioada 1900-1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, realizează Ecorșeu, un studiu ce reprezintă corpul omenesc.Precizia detaliilor face ca acesta să fie folosit până azi în școlile de medicină românești.
În fiecare lucrare a sa se regăsește sufletul său solar, carismă și energia pozitivă prin care îi inspiră pe ceilalți.
In1903 primește prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din București și reprezintă singurul monument public al lui Brâncuși din București. Acest bust a fost comandat de un consiliu format de fostul său profesor Dimitrie Gerota, pentru a îl ajuta pe Brâncuși să își plătească drumul până la Paris. Plata pentru monument a fost împărțită în două transe, prima jumătate fiind plătita înainte că să înceapă lucrul, iar a doua tranșă după ce Brâncuși a terminat bustul. Când a terminat lucrarea, aceasta a fost prezentată în fața consiliului, dar recepția a fost nesatisfăcătoare, diferite persoane din consiliu având opinii contrarii despre caracteristicile fizice ale generalului.
Înfuriat de inabilitatea consiliului de a înțelege sculptura, Brâncuși pleacă din sala de ședințe în mirarea tuturor, fară a primi a doua jumătate a banilor necesari plecării sale spre Franța, decizând să parcurgă drumul către Paris pe jos.
Aici se manifestă umbra, Soarele care arde, iese la iveală aroganța, vanitatea, tendința de a domina.
Mai târziu Brâncuși a comentat acest incident astfel:
“Ar fi fost o muncă ușoară, dar că de prostituată, care mi-ar fi adus cei câțiva bani cât îmi trebuiau că să-mi plătesc un bilet de drum de fier până la Paris. Dar ceva care se innascuse în mine și pe care simțeam cum crește, an de an și de câțiva în rând, a izbucnit năvalnic și nu am mai putut răbda. Am făcut stânga-mprejur, fară nici un salut militar spre marea panică și spaimă a doctorului Gerota, de față… și dus am fost, pomenind de mama lor.”
În drum spre Paris a trecut mai întâi prin Hobita, unde și-a luat rămas bun de la mama sa, și-a continuat drumul, oprindu-se în Viena pentru o perioadă, timp în care a lucrat la un atelier că decorator de mobilier. În Viena a început să viziteze muzee cu opere de artă inaccesibile în Romania. Aici a făcut cunoștință cu sculpturile egiptene care i-au influențat opera mai tărziu în viață.
Din Viena a plecat în 1904 spre München, dar după șase luni pornește pe jos prin Bavaria și Elveția și până la Langres, în Franța. În apropriere de Lunéville, după o ploaie torențială în care este prins, Brâncuși capătă o pneumonie infecțioasă și, în stare critică, este primit la un spital de maici. După o perioada de recuperare gândește că nu mai are puterile și nici timpul necesar pentru a parcurge drumul spre Paris pe jos, astfel că ultima bucată a drumului o parcurge cu trenul.
În 1905 reușește la concursul de admitere la prestigioasa École Naționale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucrează în atelierul lui Antonin Mercié până în 1906, când, atingând limita de vârstă, părăsește scoală. Refuză să lucreze că practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre: „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor copaci nu crește nimic).
CANALUL INTUIȚIEI – MAREA PREOTEASĂ/ÎNȚELEPTUL INTUITIV 2
După plecarea din atelierul lui Rodin, Brâncuși a început să creeze lucrări care reflectau filozofia sa artistică, concentrandu-se pe esența formelor, reducandu-le la forme geometrice simple. Acesta a fost începutul unui stil propriu, caracterizat prin abstractizare și reducerea formei la esențial. Primele sale lucrări notabile, cum ar fi „Rugăciune” (1907), au fost modele de simbolism și au marcat începutul unei cariere internaționale remarcabile. „Rugăciune” a fost o sculptură realizată pentru un monument funerar, care reflectă ideea de sacralitate și credință.
Își urmează intuiția și își deschide propriul atelier în Impasse Ronsin, în inima Parisului, unde Brâncuși și-a creat o lume a lui, cu un cadru și o atmosferă românească, creând armonie și inspirindu-și discipolii, prin ghidare, susținere și clarificare.
Oamenii simt că pot fi ei înșiși, fară teamă de judecată.Este manifestarea în lumină a Înțeleptului intuitiv. Această manifestare se bazează pe o relație cu adevărul interior. În lumină, devine un sprijin tăcut pentru cei din jur, fară a-i controla și fară a-i salva. Aveți încredere că fiecare își are propriul drum, iar iubirea adevărată nu are nevoie de atașament, ci de prezență și libertate.
ANGAJAMENTE NEREZOLVATE – EXPLORATORUL/NEBUNUL 22
C. Brâncuși își manifestă încă din copilărie acest arhetip al exploratorului.El își urmează destinul, căutând, în mod inconștient, să spargă tiparele repetitive prin redescoperirea curajului de a fi, prin ieșirea din constrângerile mentale și emoționale care îi limitatau libertatea interioară. Evenimentele negative și blocajele pe care le întâmpină în multe evenimente importante din viață, vin să îi arate consecințele uitării de sine, ale conformismului sau ale blocării propriei naturi vii și curajoase.
Nebunul este simbolul vieții neîmblânzite, al începuturilor sacre, al sufletului care pășește dincolo de frică pentru a se întâlni cu miracolul. Daca nu vă urmați impulsul interior de libertate autentică, dacă trăiți în structuri rigide impuse de alții, viață vă vă crea contexte menite să vă reamintească acest lucru. Acestea pot lua forma unor crize, eșecuri sau limitări, dar cu toate acestea, în realitate, ele sunt chemări subtile spre trezire, spre reîntoarcerea la sine.
Eliberarea de ciclurile negative începe în clipa în care vă revendicați dreptul de a merge pe drumul propriu, cu pași liberi, cu inima deschisă și cu încredere în necunoscut.
Constantin Brâncuși și a trăit acest arhetip în lumină, el a refuzat ideile și constrângerile impuse de alții, urmarindu-și propriul drum chiar dacă acesta a presupus mult efort și sacrificii.
CALEA VIEȚII – CARUL/ CUCERITORUL 7
C. Brâncuși are Calea Vieții sub influența Arhetipului Carului, care aduce cu el energia cuceritorului, a celui care înaintează cu hotărâre, direcție și putere interioară, o forță naturală de a vă urmări obiectivele, de a depăși obstacolele și de a transforma voință într-o forță de acțiune coerentă. Vă aflați într-o călătorie în care echilibrul între impuls și disciplină devine esențial. Atunci când vă armonizați voință personală cu sensul profund al vieții, deveniți un lider autentic, capabil să inspire și să conducă.
Lumina acestui arhetip se activează atunci când acționați cu integritate, fară a vă lăsa purtat de impulsivitate sau vanitate. Carul simbolizează victoria care vine din autocunoaștere și din alinierea intențiilor cu scopul sufletului. Ori de câte ori vă simțiți centrați, în controlul direcției și conduși de un ideal clar, deveniți o forță a transformării în propriul destin și în viețile celor din jur.
În 1914, Brâncuși a avut prima expoziție personală la New York, un moment semnificativ care l-a lansat pe plan internațional. De asemenea, în 1924, a participat cu lucrări celebre precum „Sărutul”, „Domnișoara Pogany”, „O muză” și „Măiastră” la prima expoziție de artă contemporană din România. La această expoziție, publicul a putut observa evoluția stilistică a lui Brâncuși, care depășea granițele tradiționalismului și adresa teme mai adânci, precum iubirea, natura și spiritualitatea.
Brâncuși a continuat să-și adâncească influenta în lumea artei internaționale, participând la expoziții importante și obținând aprecieri și distincții. în 1926, el a avut o expoziție de succes la galeria Brummer din New York, dar un incident semnificativ a avut loc în momentul în care autoritățile vamale americane i-au impus o taxă pe sculptura „Pasărea în văzduh”, considerând-o o lucrare „neartistică”. Brâncuși a intentat proces și a câștigat în 1928, un moment semnificativ în recunoașterea valorii sale ca artist modern.
PROGRAM KARMIC 12 (Spânzuratul) – 19 ( Soarele) – 7 (Carul) – RĂZBOINIC, LUPTĂTOR NEȘTIUTOR
Constantin Brâncuși vine cu programul karmic de războinic curajos,temut, investit cu autoritate și recunoscut pentru forță și loialitatea sa. Această combinație a energiilor 12.19.7 este intensă, a unui suflet care a venit să înfrunte nu doar lumea exterioară, ci și propriile limite.
A apărat o singură cauză, fară a cunoaște complexitatea situației sau perspectiva celorlalți, provocând fară intenție suferință, distrugere și moarte. În această viață, lecția este aceea de a transforma forța cuceritorului într-o forță creatoare, de a folosi curajul pentru a construi, nu pentru a distruge. Constantin Brâncuși trăiește această energie în sens pozitiv , prin creațiile sale care aduc bucurie și inspirație celor care le urmăresc. El devine un Războinic al creației în arta modernă.
Totuși, există și umbre manifestate prin impulsivitate, munca excesivă. Lecția lui a fost de a învață răbdarea în relațiile cu ceilalți și regăsirea echilibrului interior.
Energia 12 – Martirul conștient aduce cu ea lecția sacrificiului asumat care în trecut, a fost adesea trăită că impunere forțată a viziunii proprii asupra altora. În forma pozitivă, ea cheamă la acțiuni mari în numele unui bine mai înalt, la capacitatea de a renunța la confort pentru progresul colectiv. C. Brâncuși.
Energia 19 Radiantul este energia liderului vizionar. El și-a manifestat această energie în mod pozitiv, fiind lumina care călăuzit și a inspirat prin exemplu și claritate.
Energia 7 Cuceritorul este mintea superioară, o gândire înaltă, abstractă, dar care poate deveni disociată și rece dacă nu este ancorată în inimă și realitate. In trecut, acest 7 a fost folosit pentru calcule strategice și războaie, iar în aceasta viață cheamă la transformarea cunoașterii în înțelepciune vie.
În concluzie C. Brâncuși se presupune că și-a rezolvat acest program karmic în Lumină. Se știe deja că el a vrut să își doneze operele statului român, însă comuniștii l-au refuzat, așa că a lăsat tot ce a lucrat Muzeului National de Artă Modernă din Paris.
În 1937, Brâncuși a călătorit în Romania, unde a ridicat ansamblul monumental de la Târgu Jiu, care include „Coloana fară sfârșit”, „Poarta Sărutului” și „Masa Tăcerii”. Lucrările sunt considerate capodopere ale sculpturii moderne și sunt emblematice pentru filosofia artistică a lui Brâncuși.
A murit cu sufletul neîmpăcat și dorul de țară, spunând pe patul de moarte “Mor cu sufletul neîmpăcat că mor departe de ţara mea şi voi putrezi în pământ străin şi nu voi putea fi înmormântat la Hobiţa alaturi de mama mea”.
